Tu te iubeşti?

Sa mai salvam ceva ,zic

Veni Vidi Vale

,,Iubirea este o emoție, un sentiment de afecțiune puternică, născut din înrudire, admirație, bunăvoință, respect, compasiune, tandrețe, interese comune, în general, din emoții pozitive. “

Să te iubeşti înseamnă să te accepți , să te respecți, să te îngrijeşti.

A iubi şi a te iubi sunt două stări care merg pe acelaşi drum până când prima componentă se ramifică datorită trăsăturilor sale specifice.

Oare poți iubi dacă nu te iubeşti? Eu cred că da.

În primul rând, începem să iubim de când ne naştem. În stadiul de bebeluş care abia conştientizează ce nume i-a fost atribuit, nu putem spune că subiectul se cunoaşte pe deplin şi că este împăcat cu persoana sa, deoarece nu ştie nimic despre el şi nici nu îl interesează. Cu toate acestea, îşi iubeşte părinții. Chiar dacă acel pui de om nu poate vorbi, ne dăm seama din gesturile sale, precum strângerea degețelului în mânuțele…

View original post 293 more words

Advertisements

O scurta poveste a firescului

Recent ,am participat la o conferința ce avea ca tema dezvoltarea personală .

Toata lumea se așezase pe scaune si aștepta nerăbdătoare evenimentul .

Trecand peste acest detaliu mai puțin important ,personajul principal se pregătea sa înceapă sa vorbească despre tema mult așteptata de toți .

Insa ,oamenii au avut o surpriza neașteptata si neobișnuita …personajul principal care trebuia sa prezinte ceea ce le promisese celorlalți ,începuse sa cânte .

Ceilalti au avut diferite reacții …nu știau ce sa mai creadă .

Toti se uitau mirați,pierduți si depășiți de situație 

Isi puneau diverse întrebări …oare e nebuna…oare a greșit locația …oare a greșit tema

Vazand mai apoi ca toată lumea avea reacții negative ,personajul s-a oprit din cântat ,iar apoi s-a uitat la ei si i-a întrebat :,,De ce ati avut reacțiile astea atât de sceptice doar pentru ca am cântat ?”

Apoi ,un participant i-a răspuns ca nu se așteptau sa înceapă  sa cânte având in vedere ca evenimentul era despre dezvoltare personală si ca nu li s-a părut normal si firesc

Atunci personajul s -a uitat la ei iar asta era tot ce voia sa audă 

Cand firescul se transforma in nefiresc si împrejurarea se schimba .

Acea normalitate pe care noi o percepem cât se poate de normala face parte intr-o proporție mai mare din majoritatea care ,din păcate sau din fericire ,conduce .

Ceea ce iese din aceasta majoritate deja se tranforma in obiectul acela ciudat si lipsit de importantă .

 

 

 

 

 

A fost, este, va fi…

Viziunea vechilor generații asupra celor noi este doar o pseudoimpresie în gândul că ce a fost nu va mai fi, iar schimbarea duce la haos.

În schimb, ceea ce a fost mai poate fi, iar ceea ce este a mai fost, iar noul vechi se transformă în vechiul nou, fiind vorba doar de o schimbare de percepții (care poate și ele asteaptă să fie descoperite).

Odată cu o înaintare iîn vârstă, esențele eterne pe care le considerăm a fi bine sădite și păstrate se diminuează, se descoperă și redescoperă… pentru că… învățăm, descoperim, redescoperim… evoluăm, trăim… iar odată  înaintată această creștere care pare a fi mai puternică decât esența pură,o determină să iasă la lumină … în lumea plată, abstractul devine concret ,iar concretul abstractizat pare să devină și el totuna cu ceilalți.

O nouă formă a afirmării…

Am observat că site-urile astea de socializare sau cum vrem noi să le spunem, nu sunt decât niște surse unde ne încărcăm tot felul de fotografii,i ar automat spiritul de competiție se activează, creându-se ideea de care are genți mai scumpe, a cui mașină are viteza mai mare, cine s-a distrat cel mai bine în vacanță, de la ce firmă am băut cafeaua în dimineața asta și așa mai departe…

În schimb, doza de constiență trăieste în fiecare dintre noi stiind, de fapt, că fațada aceasta în care ne complacem ne face să evadam … dar doar pentru un moment …

Despre acea puritate rătăcită …

Bântuim într-un necunoscut al cărui lumină nici nu se mai vede. La capătul lui -întuneric -în jur -întuneric- nimic, însă și acel nimic încearcă să se strecoare prin bezna oarbă pentru  a găsi o cale. Misterul vieții noastre ne surprinde pe zi ce trece. Nu mai știm cum reacționam, nu mai știm cum sa iubim, nu mai știm cum să apreciem, nu mai știm să trăim…

Oare la capătul celălat al lumii mai există o cale de ieșire? Sau ne va bântui același întuneric până la atingerea limitei existențiale ?

Curiozității nu îi va lipsi niciodată legătura dintre cunoscut și necunoscut.