Din pacate,tendinta aceasta de a renunta cat mai mult la ceea ce iubim ,ceea ce simtim,ceea ce ne place sa facem cel mai mult a luat rapid amploare in favoarea frumosului aspect exterior ,infatisarii care ne da ‘valoare’ si care ne determina sa fim in pas cu lumea ….ca daca nu … e posibil sa ajungem un fel de minoritate neimportanta.
A fi in pas cu actualele tendinte nu tine neaparat de o necesitate primara,instinctuala ,ci,ca toate celelalte a deveni un ‘modus vivendi’.
Acel ‘modus vivendi’ ce ne ofera increderea iluzorie ca traim intr-un timp atat de plin pe dinafara ,dar atat de gol pe dinauntru.
