A fost odată pe un cer înstelat senin de vara : o stea.

Înconjurată de alte stele între ea

Desi inconjurata de alte stele,ea tot singura se simțea.

Si se gândea…se tot gândea..ce făcea.. dacă mai stătea asa…

Teama îi era…sa cunoasca lumea

Pentru ca …printre-atatea stele lucitoare

Ea credea că scop nu are

Pe celelalte le veghea

Si stătea,tristă era

Că pierdută se gândea

Că nu are pe nimenea

Si plângea…si tot plângea

Nimeni nu credea in ea

Ci voia si ea sa fie

Una din stralucitoarele Galaxiei

Apreciata si iubita ,

Ducând o viață liniștită

Până intr-o zi cand sus

Lumina Soarelui i-a spus:

-Du-te pe Pământ caci rolul tau e-acolo de demult …

Steluța s-a uitat mirată de ce a ales-o pe ea dintr-o dată

-Imi e teama ,imi e frica sa nu fiu din nou rănită.

-Scapa de astfel de gânduri și fa-ti loc printre rânduri.

Ascultând fiecare pas în parte si-a facut loc si a mers mai departe .

Scopul l-a îndeplinit,pe Pământ ea a lucit .

Însă stea nu mai era

Chiar de muritoare devenea

Viața ei mereu crestea .

a

a

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s