A fost odată pe un cer înstelat senin de vara : o stea.
Înconjurată de alte stele între ea
Desi inconjurata de alte stele,ea tot singura se simțea.
Si se gândea…se tot gândea..ce făcea.. dacă mai stătea asa…
Teama îi era…sa cunoasca lumea
Pentru ca …printre-atatea stele lucitoare
Ea credea că scop nu are
Pe celelalte le veghea
Si stătea,tristă era
Că pierdută se gândea
Că nu are pe nimenea
Si plângea…si tot plângea
Nimeni nu credea in ea
Ci voia si ea sa fie
Una din stralucitoarele Galaxiei
Apreciata si iubita ,
Ducând o viață liniștită
Până intr-o zi cand sus
Lumina Soarelui i-a spus:
-Du-te pe Pământ caci rolul tau e-acolo de demult …
Steluța s-a uitat mirată de ce a ales-o pe ea dintr-o dată
-Imi e teama ,imi e frica sa nu fiu din nou rănită.
-Scapa de astfel de gânduri și fa-ti loc printre rânduri.
Ascultând fiecare pas în parte si-a facut loc si a mers mai departe .
Scopul l-a îndeplinit,pe Pământ ea a lucit .
Însă stea nu mai era
Chiar de muritoare devenea
Viața ei mereu crestea .
a
a
