Inovația. O veche forma de a fi

Să trecem în revistă puțin si sa ne jucam un pic cu lucrurile asa cum altii au făcut -o de au ajuns la altele noi.

Întâi să stabilim niste puncte teoretice,zic .

Dacă ne uităm un pic la titlu și analizam puțin ideea cele două cuvinte ,,inovatie”si ,,veche “se suprapun si formeaza un paradox.

Probabil multi se intreaba:cum ?inovație și veche ?

Păi dacă e inovație cum sa fie veche?

E cat se poate de simplu .

Pentru a ajunge la o inovație,un lucru este filtrat prin mai multe procese .

Surprinzător,si inovațiile se întorc de unde au plecat.

Adică la forma inițială

Problema este ca de multe ori avem impresia ca un lucru ne poarta intr-un punct in care credem că putem să uităm ceea ce a fost.

Cand ,de fapt,el ne apropie .

Teama de a nu stagna se înfățișează in diferite forme ale realității.

Ca sa putem avea acces la o nouă formă de realitate,trebuie sa uitam tot ceea ce a fost .

Ca un robot căruia îi dau un reset sau cand formatez un telefon.

Pana atunci,ne folosim de ceea ce a fost si ceea ce va fi…

Maturitate.Imaturitate.Sau un fel de a spune

Ne lăsăm dusi de un curent ca sa punem un verdict.

Cat de infailibilă ar putea fi aceasta problema?

Si in fond ,pentru ce ?

Noi ,cu mințile noastre coloristice ,construim baze imaginare de verdicte în jurul cărora predomină cate un reprezentant .

In jurul reprezentantului mai predomină alți reprezentanți pe care pot chiar să-i numesc :n,m,v,z.

Probabil va întrebați cum de nu am pus în ordine literele .

Răspuns:Probabil ca asa predomină si celelalte convingeri in mintea noastră.

Revin.

Sa nu ma îndepărtez prea mult de subiect

Pentru ca cei mai mici reprezentanți sunt notați cu litere,ei vor trimfa.

Si de ce ?

Probabil ca in mintea noastră sunt mai diferiți de ceilalți pentru ca litere ..

Bine ,dar ce-i cu titlu ?

Ce legătură au maturitatea si imaturitatea in chestia asta dacă vorbim de litere și reprezentanți?

Răspuns:Foarte simplu…pentru ca asa cum asocierile din capul nostru corespund anumitor terti ,asa tindem să încadram cuvinte unor obiecte ,ca mai apoi,de fapt,sa devina mai importante decât faptul in sine .

Asocierile pe care le creăm anumitor forme pot fi cele mai periculoase si înșelătoare.

Asta nu ca ar distorsiona forma prea mult,ci pentru că înainte să o distorsioneze deja vin cu un mare gram de prioritate .

A fost odată pe un cer înstelat senin de vara : o stea.

Înconjurată de alte stele între ea

Desi inconjurata de alte stele,ea tot singura se simțea.

Si se gândea…se tot gândea..ce făcea.. dacă mai stătea asa…

Teama îi era…sa cunoasca lumea

Pentru ca …printre-atatea stele lucitoare

Ea credea că scop nu are

Pe celelalte le veghea

Si stătea,tristă era

Că pierdută se gândea

Că nu are pe nimenea

Si plângea…si tot plângea

Nimeni nu credea in ea

Ci voia si ea sa fie

Una din stralucitoarele Galaxiei

Apreciata si iubita ,

Ducând o viață liniștită

Până intr-o zi cand sus

Lumina Soarelui i-a spus:

-Du-te pe Pământ caci rolul tau e-acolo de demult …

Steluța s-a uitat mirată de ce a ales-o pe ea dintr-o dată

-Imi e teama ,imi e frica sa nu fiu din nou rănită.

-Scapa de astfel de gânduri și fa-ti loc printre rânduri.

Ascultând fiecare pas în parte si-a facut loc si a mers mai departe .

Scopul l-a îndeplinit,pe Pământ ea a lucit .

Însă stea nu mai era

Chiar de muritoare devenea

Viața ei mereu crestea .

a

a

Altcineva sau noi?

Din pacate,tendinta aceasta de a renunta cat mai mult la ceea ce iubim ,ceea ce simtim,ceea ce ne place sa facem cel mai mult a luat rapid amploare in favoarea frumosului aspect exterior ,infatisarii care ne da ‘valoare’ si care ne determina sa fim in pas cu lumea ….ca daca nu … e posibil sa ajungem un fel de minoritate neimportanta.

A fi in pas cu actualele tendinte nu tine neaparat de o necesitate primara,instinctuala ,ci,ca toate celelalte a deveni un ‘modus vivendi’.

Acel ‘modus vivendi’ ce ne ofera increderea iluzorie ca traim intr-un timp atat de plin pe dinafara ,dar atat de gol pe dinauntru.

Exista oameni …

Exista oameni pe care nu ii intereseaza cine esti ,ce ai realizat ,la ce facultate esti,cat de inteligent esti.

Exista oameni care ar renunta la propria haina ca sa poata sa-ti ofere tie pentru un moment acea caldura trupeasca.

Acei oameni nu au nevoie de afirmare,de pretentii,de aparenete..

Ci la randul lor,isi hranesc sufletul prin altruismul pe care il ofera pentru a putea trai in vesnicie .

Tu te iubeşti?

Sa mai salvam ceva ,zic

Veni Vidi Vale

,,Iubirea este o emoție, un sentiment de afecțiune puternică, născut din înrudire, admirație, bunăvoință, respect, compasiune, tandrețe, interese comune, în general, din emoții pozitive. “

Să te iubeşti înseamnă să te accepți , să te respecți, să te îngrijeşti.

A iubi şi a te iubi sunt două stări care merg pe acelaşi drum până când prima componentă se ramifică datorită trăsăturilor sale specifice.

Oare poți iubi dacă nu te iubeşti? Eu cred că da.

În primul rând, începem să iubim de când ne naştem. În stadiul de bebeluş care abia conştientizează ce nume i-a fost atribuit, nu putem spune că subiectul se cunoaşte pe deplin şi că este împăcat cu persoana sa, deoarece nu ştie nimic despre el şi nici nu îl interesează. Cu toate acestea, îşi iubeşte părinții. Chiar dacă acel pui de om nu poate vorbi, ne dăm seama din gesturile sale, precum strângerea degețelului în mânuțele…

View original post 293 more words

O scurta poveste a firescului

Recent ,am participat la o conferința ce avea ca tema dezvoltarea personală .

Toata lumea se așezase pe scaune si aștepta nerăbdătoare evenimentul .

Trecand peste acest detaliu mai puțin important ,personajul principal se pregătea sa înceapă sa vorbească despre tema mult așteptata de toți .

Insa ,oamenii au avut o surpriza neașteptata si neobișnuita …personajul principal care trebuia sa prezinte ceea ce le promisese celorlalți ,începuse sa cânte .

Ceilalti au avut diferite reacții …nu știau ce sa mai creadă .

Toti se uitau mirați,pierduți si depășiți de situație 

Isi puneau diverse întrebări …oare e nebuna…oare a greșit locația …oare a greșit tema

Vazand mai apoi ca toată lumea avea reacții negative ,personajul s-a oprit din cântat ,iar apoi s-a uitat la ei si i-a întrebat :,,De ce ati avut reacțiile astea atât de sceptice doar pentru ca am cântat ?”

Apoi ,un participant i-a răspuns ca nu se așteptau sa înceapă  sa cânte având in vedere ca evenimentul era despre dezvoltare personală si ca nu li s-a părut normal si firesc

Atunci personajul s -a uitat la ei iar asta era tot ce voia sa audă 

Cand firescul se transforma in nefiresc si împrejurarea se schimba .

Acea normalitate pe care noi o percepem cât se poate de normala face parte intr-o proporție mai mare din majoritatea care ,din păcate sau din fericire ,conduce .

Ceea ce iese din aceasta majoritate deja se tranforma in obiectul acela ciudat si lipsit de importantă .

 

 

 

 

 

A fost, este, va fi…

Viziunea vechilor generații asupra celor noi este doar o pseudoimpresie în gândul că ce a fost nu va mai fi, iar schimbarea duce la haos.

În schimb, ceea ce a fost mai poate fi, iar ceea ce este a mai fost, iar noul vechi se transformă în vechiul nou, fiind vorba doar de o schimbare de percepții (care poate și ele asteaptă să fie descoperite).

Odată cu o înaintare iîn vârstă, esențele eterne pe care le considerăm a fi bine sădite și păstrate se diminuează, se descoperă și redescoperă… pentru că… învățăm, descoperim, redescoperim… evoluăm, trăim… iar odată  înaintată această creștere care pare a fi mai puternică decât esența pură,o determină să iasă la lumină … în lumea plată, abstractul devine concret ,iar concretul abstractizat pare să devină și el totuna cu ceilalți.

O nouă formă a afirmării…

Am observat că site-urile astea de socializare sau cum vrem noi să le spunem, nu sunt decât niște surse unde ne încărcăm tot felul de fotografii,i ar automat spiritul de competiție se activează, creându-se ideea de care are genți mai scumpe, a cui mașină are viteza mai mare, cine s-a distrat cel mai bine în vacanță, de la ce firmă am băut cafeaua în dimineața asta și așa mai departe…

În schimb, doza de constiență trăieste în fiecare dintre noi stiind, de fapt, că fațada aceasta în care ne complacem ne face să evadam … dar doar pentru un moment …